Skip to content

Joi spre miercuri

O poetică indignado ține în vervă poemele Dorinei Șișu din Joi spre miercuri. Furioasă, exasperată, rănită, Dorina strigă, zgîrie și se zbate pe marginea subțire și fluidă dintre mînie și disperare; o disperare care devine mînie și o mînie care se topește în disperare. E o convulsie (socială, spirituală, afectivă) prelucrată ca revoltă declamată, la rîndul ei, cu patosul directeții, frust și abrupt, pentru a-i reține toată căldura autenticității imediate. Dar fondul din care țîșnesc aceste violențe este unul traumatic; din rană ies apostrofele și cinismele defensive ale Dorinei; din cuvinte rănite și batjocorite, ”pe care le-au călcat toți în picioare/ cu cizme germane înalte și negre”, și – deopotrivă – din vise strivite și din fragilitatea victimei: ”răscumpără-mă dragul meu/ vocea mea e mai mult un ecou prelungit din visele tale”. Afecte întoarse în resentiment, poemele Dorinei sunt o poetică reactivă, un răspuns la acuitatea strivirii.

Al. Cistelecan 

Published inCărţi publicate

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© 2021 Dorina Şişu