ultimele știri de azi sunt la fel ca ultimele știri de ieri. o afacere cade, alta se ridică. un telefon sună și nimeni nu răspunde. se face ora de plecare la muncă. aceeași muncă, la fel ca ieri, dar alte probleme. mereu probleme. mereu soluții. te transformi în omul care găsește o cale de scăpare pentru alții. se face ora când trebuie să cedezi. uneori psihic. alteori cu trupul. și cazi o oră. și mai cazi o oră. nimic pare să nu te vindece pe tine cel care vindeci problemele altora. și totuși ești urmărit. judecat. lăudat. criticat. sună și urlă totul în jurul tău, dar îți zici că ești puternic. da, poate că ești așa, însă tu te vezi acum obosit și folosit. te vezi ca o unealtă la schimb. lași baltă toate chestiunile zilnice și pui capul pe pernă. așa pur și simplu. îți simți creierii zdruncinați. simți măduva spinării că se lipește ca o ultimă picătură pe oase și te imploră să iei o pauză. cineva plânge. vezi un cal. plânge și calul. vrei să stai de vorbă cu îngerul tău față în față, dar sună ceasul. îngerul nu plânge. plângi tu. e timpul să fii viu. ia-o din loc și fă-te fericit pentru cei din jurul tău, pentru că vezi tu, naivule, fericirea lor e fericirea ta.
și mama ta plânge. și toți care-au murit plâng. acolo în praf, în vara aia în care erai singur pe ultima stradă a satului tău în care ai copilărit, făceai urme cu tălpile goale. în praf, da. tălpi de copil. îți puneai mâna la ochi și priveai hăt, departe, până la capătul străzii și vedeai marea. mirajul căldurii ți-a bucurat sărăcia copilăriei, dar nu puneai preț pe asta. nu puneai preț pe nimic. nu știai că omul care a trecut pe lângă tine, un adult grăbit să ajungă la familia lui, avea să moară peste câțiva ani, cocoșat de datorii și de griji. copilăria a lăsat în praf urmele agățate de un sat bătrân.
alertă. popas într-un infern al planurilor. speri să fii fericit. speri să speri și mâine. nevoi apăsătoare ca pietrele de moară îți macină timpul. tic-tac. închide ochii. da, tu. închide ochii și prefă-te că ești în praful din copilăria ta. închide ochii și șterge-te pe frunte cu mâinile murdare și-apoi urlă de fericire că toți din jurul tău au închis ochii și se șterg pe frunte cu mâinile murdare. regula e: fără reguli. fă-te deplin cu tine. fă-te comod și liber, că poți deschide ochii nu-i mare scofală, dar… închide ochii și prefă-te mic. și tu. atunci când vei termina textul de citit nu vei deveni filosof. nici președinte. subiectul, de fapt, e că ceea ce te face complicat devine clișeu. și oricum nu vreau să fiu în măsură să devin sfătuitorul pacifist din marea cu sfătuitori pacifiști și luminați. e doar un impact. numeri până la cât vrei și poți adormi. nu vei afla timpul exact. am spus; fără planuri. întoarce-te și pune pauză pe fugă.
coniacul îmi dă târcoale de fix 7 zile. scoate șuieratul șarpelui în fața lui adam. coniacul descoase pânza în fața lui ulise și-o face una cu spuma mării. și nici măcar nu te strâmbi atunci când te doare capul după ce l-ai pocnit de tocul ușii. frăția poftei bahice e una specială. aici nu dai greș. bei și râzi. cuvintele vin ca un șirag de perle. le uiți, dar le-ai avut acolo. în frăția ta de bețivi poezia naște îngeri. poate doar așa îl vei prinde de aripi să-l privești în ochii lui albaștri de înger.
acum plec. mă strigă pescarul meu bătrân să mergem pe mare. am o datorie la pub-ul lui paddy. dacă vrei, te rog, plătește-o tu. mă voi întoarce să te cinstesc cum se cuvine. mulțumesc. e timpul de întins la fire. pe curând!
Be First to Comment